25/06/2024
Mi-am purtat cu nepăsare măgăria prin grădinile Înțelepciunii și-am hrănit-o cu trandafirii Științei și ai Meditației...
"Eram frânt, coatele și genunchii jupuiți, vârful nasului zgâriat de nenumărate pietricele ascuțite, buzele despicate, urechile-mi ardeau: niciodată n-am simțit atâta plăcere! Clopotul care sună îmi sfâșie inima, smulgându-mă din visul meu. În timpul lecției domnului Grépinet, am fost năuc și lipsit de orice simțământ. Îmi plăceau usturimea nasului și arsura genunchilor, amintindu-mi ceasul când trăisem, cu atâta înfocare. Domnul Grépinet îmi puse mai multe întrebări, la care n-am putut răspunde, și mă făcu măgar, ceea ce mă duru cu atât mai mult, cu cât nu citisem pe atunci "Metamorfozele" [poemele mitologice ale marelui poet latin Ovidiu] și nu știam că era de ajuns să mănânc trandafiri ca să mă fac iar om. Aflând acest lucru în floarea vieții mele, mi-am plimbat cu nepăsare măgăria prin grădinile Înțelepciunii, și-am hrănit-o cu trandafirii științei și ai meditații. Ea a mâncat cu nesaț tufe întregi cu mireasma și spinii lor; dar pe capul ei de om a ieșit totdeauna la iveală un mic vârf de ureche ascuțită." (Anatole France, Cartea Prietenului meu, Cea dintâi întâlnire cu Lupoaica Romană)