20/06/2022
Când eram copil, am auzit povestea aceea cu trifoiul cu patru foi... De câte ori vedeam o grămadă de trifoi, căutam unul, până mă plictiseam...
Anii au trecut (mulți 🙂) și povestea cu trifoiul a rămas ceva care mă făcea să zâmbesc. Nu găsisem, evident, niciunul. Dar tot nu mă puteam abține să îmi arunc privirea, când aveam ocazia.
În ziua logodnei, când am fost cerută în căsătorie, într-un parc din Cluj, am văzut la picioare niște trifoi și m-am uitat în el, repede, cm îmi era obiceiul. Și ce să vezi, am găsit unul mic, cu patru frunzulițe, e drept, una mai micuță... M-am simțit ca un copil care a găsit o comoară. L-am presat într-o agendă și mereu mă gândeam cm să îl pun în valoare, ca amintire.
Azi m-am hotărât să încerc ceva ce îmi doresc de multă vreme să fac: mici tablouri cu frunze și flori presate pe sticlă. Și am început cu unul pentru casa noastră. Am pus doi trandafiri sălbatici roz intens (m-am gândit la Klara și la bebelușul care e pe drum) și, bineînțeles, trifoiul. Nu mă gândesc la noroc, mă gândesc la ceva simplu și delicat, cu valoare sentimentală, de simbol... Mă gândesc la noi patru, o familie, un lucru fragil, ținut în viață de Dumnezeu.
Vă arăt ce a ieșit până acum, partea din spate. Trebuie să stea la uscat, apoi îl întorc și vă arăt cm stă frumos, pe perete. Sper să fie bine. 🌸
