30/07/2026
Prima mea participare la Wake Up, Ploiești a început exact așa cm nu-mi place mie: cu o întârziere. 😅
Pe John l-am cunoscut la deschiderea unui restaurant. Mi-a plăcut felul în care gândește, am început să-i urmăresc activitatea, iar mai târziu l-am invitat la redeschiderea florăriei. După ce a fost alături de noi, s-a gândit să mă invite și pe mine la Wake Up, Ploiești.
Nu știu exact ce a văzut el în mine. Nu mă consider o voce foarte puternică, nu mă simt tocmai confortabil să vorbesc în fața multor oameni necunoscuți și nici cu timpul nu stau întotdeauna atât de bine pe cât mi-aș dori. Dar poate a văzut el ceva ce eu încă nu văd foarte clar. 😊
Recunosc că am ezitat puțin înainte să merg. Lucrurile s-au suprapus, iar înainte de eveniment a trebuit să livrez personal un aranjament, pentru că nu avea cine altcineva să o facă.
Am ajuns târziu și chiar mi-a părut rău. Nu-mi place deloc să întârzii, mi se pare o lipsă de respect, dar până la urmă mi-am spus că este mai bine să ajung decât să pierd o ocazie care părea interesantă.
Ca tabloul să fie complet, am ajuns și cu mâna goală. Aș fi putut, evident, să iau un buchet chiar de la mine, dar de multe ori ezit să merg cu flori la astfel de întâlniri, pentru că nu vreau să pară că încerc să-mi bag businessul pe gâtul oamenilor sau să mă impun cu orice ocazie. Așa că rămân la varianta oficială: n-am găsit nicio florărie deschisă. 😉
Am intrat în timpul prezentării lui Dani și am fost primită cu multă naturalețe. Când a venit momentul să spun câteva cuvinte despre mine, mi-am ascuns emoțiile într-o glumă:
„Sunt Irina de la Boutique cu flori și sper să nu fie o întâlnire a antreprenorilor de succes, pentru că, judecând după întârzierea mea, este clar că eu nu sunt unul dintre ei.” 😄
Nu mi-a fost foarte confortabil să mă prezint în fața atâtor oameni pe care nu îi cunoșteam, dar două vorbe tot am reușit să spun.
Ce m-a surprins și mi-a plăcut cel mai mult a fost naturalețea întâlnirii. Am simțit căldură, curiozitate și interes real, nu doar o adunare în care fiecare încearcă să identifice rapid următoarea oportunitate pentru el.
Mi-a plăcut ideea lui Dani și faptul că proiectul Simboliq are o utilitate reală pentru oameni. M-am bucurat și să o reîntâlnesc pe Maria, care mi-a fost clientă și care, prin Scenta, are un produs foarte frumos de oferit cadou. Cu amândoi am discutat despre posibilitatea de a le expune produsele și în florăria noastră, astfel încât să-i ajutăm, atât cât putem, fie cu promovarea, fie cu vânzarea lor.
Cred că o comunitate se construiește și așa: nu doar întrebându-ne ce putem primi, ci și cm putem face puțin loc ideilor bune ale celor din jur.
Prezentarea lui Mihai (Pam Pam Media) despre prezența în social media a fost foarte valoroasă pentru mine. Mai ales pentru că eu încerc cu îndârjire să dispar, deși știu foarte bine că nu este tocmai cea mai bună strategie pentru omul din spatele unui business. :)) Nu promit că mă voi transforma peste noapte, dar poate voi încerca să nu mai dispar chiar atât de conștiincios.
La jocul interactiv am fost în aceeași echipă cu Ionut Sandu, cunoscut atât prin Ionuț Sandu Salon, cât și prin Cafeneaua Zat. Privit din exterior, îmi păruse un om poate mai greu de abordat, dar am descoperit un om foarte firesc, deschis și plăcut.
Am discutat despre feedbackurile negative din social media și despre cât de important este să analizăm corect fiecare situație. Iar atunci când observațiile sunt adevărate, cred că este necesar să ni le asumăm și, pe cât posibil, să încercăm să îndreptăm lucrurile.
Am plecat bucuroasă că am ales să merg, chiar dacă am ajuns târziu și cu emoții. Am plecat cu idei, cu posibile colaborări și, mai ales, cu sentimentul că am întâlnit oameni interesați sincer să construiască lucruri frumoase împreună.
La următoarele ediții voi merge cu siguranță. Poate chiar la timp. 😄
Mulțumesc, Generația lui John, pentru invitație și pentru că mi-ai făcut loc într-o comunitate în care poate nu eram încă sigură că am curajul să intru.
