21/03/2026
Matei Călinescu l-a întâlnit pe Jorge Luis Borges în martie 1980, când scriitorul argentinian era invitat să conferențieze la Indiana University din Bloomington. Momentul a fost surprins într-o fotografie, păstrată de Matei Călinescu pe unul dintre pereții camerei sale de lucru. Un martor al acelei întâlniri esențiale pe care îl veți descoperi în expoziția noastră.
Într-o seară, Borges a fost oaspete de onoare în casa unuia dintre colegii lui Matei Călinescu de la catedra de literatură comparată. Cu această ocazie, gazda a avut mulți invitați, prezentându-i rând pe rând scriitorului, așezat ceremonios într-un fotoliu, în mijlocul unei vaste încăperi.
Când a fost rostit numele lui Călinescu, ultimele silabe au trezit o veche amintire. Octogenarul i-a reținut mâna cu degetele sale fragile și l-a întrebat ce înseamnă cuvântul „cobzar” în limba română. Surprins, Matei Călinescu i-a explicat pe scurt semnificația de bază a cuvântului, instrumentul la care face referire, dar și sensul figurat de „Don Juan de mahala”.
De ce i-a pus Borges acea întrebare? Și-a amintit de o carte cu cântece românești culese de o scriitoare româno-franceză, „Les Chants du cobzar”. O descoperise în urmă cu aproape 7 decenii, în 1916, când era elev de liceu la Geneva și citea multă poezie. Nu mică i-a fost mirarea lui Matei Călinescu când Borges a început să recite în limba franceză un cântec din acea carte. Cu ochii privind în gol, ca și cm ar fi citit de pe o pagină îndepărtată și invizibilă pentru ceilalți.
Uluit, Matei Călinescu a căutat febril a doua zi la bibliotecă volumul cu pricina: „Le rhapsode de la Dâmbovița”, cuprinzând cântece lăutărești culese de poeta Elena Văcărescu. Imediat ce le auzea, aceasta le traducea mental și trecea pe hârtie în limba franceză. Versurile au fost mai apoi tălmăcite de Carmen Sylva, pseudonimul literar al Reginei Elisabeta, în limba germană, existând ulterior și ediții în limba engleză și italiană.
Matei Călinescu a găsit poemul recitat de Borges – un cântec funebru, despre o copilă care vrea să se împodobească cu un colier de argint alcătuit din sclipirile râurilor și razele lunii. După ce râul și luna refuză să i le ofere, tânăra își pune un colier alcătuit din lacrimile amare ale semenilor, care o ucide sub apăsarea lui.
Elena Văcărescu avea să compună, de altfel, libretul unei opere intitulate „Le Cobzar”, a cărei premieră a avut loc în 1908 la Opera din Monte Carlo, în 1912 fiind jucată la Paris. Iar cartea lui Matei Călinescu, „Rereading”, publicată în 1993, avea să se deschidă cu un capitol dedicat chiar lui Jorge Luis Borges.
Într-o povestire a scriitorului argentinian, intitulată „El otro” – „Celălalt”, un bătrân întâlnește pe o bancă un tânăr. Tot discutând, devine limpede că tânărul este chiar bătrânul, așa cm era el cu câteva decenii mai devreme. În acea seară din martie 1980, întâlnindu-l pe Matei Călinescu, Borges s-a reîntâlnit în mod cert și cu sine, cu acel elev de liceu curios din 1916 care descoperise un cuvânt, „cobzar”, cu o rezonanță exotică, fascinantă, și cântecele unei lumi necunoscute.
Pentru că orice întâlnire cu celălalt e și o cale către tine însuți.
Vă așteptăm să descoperiți expoziția noastră „Întâlniri. Sau cm se naște o lume nouă”, deschisă până la 29 martie.
Foto: © Adriana Călinescu
