02/06/2026
Zilele trecute, vorbind despre seara din 11 iunie, cineva mi-a spus: “Ioana, biletul este 150 de lei. Mai pun 200 de lei și mă duc nu știu unde.”
Este o obiecție corectă, dacă privim lucrurile doar prin prisma volumului și a numărului de decibeli. Într-o lume în care topurile sunt cucerite de trap, de ritmuri sintetice și de marketing agresiv, divertismentul de masă va câștiga întotdeauna la capitolul cantitate.
Dar Sufrageria nu a fost construită ca să concureze cu stadioanele sau cu festivalurile comerciale.
Cei 150 de lei nu sunt pentru “entertainment de serie”. 𝐒𝐮𝐧𝐭 𝐨 𝐨𝐩𝐭̦𝐢𝐮𝐧𝐞 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐜𝐞𝐢 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐜𝐮𝐥𝐭𝐮𝐫𝐚 𝐦𝐮𝐳𝐢𝐜𝐚𝐥𝐚̆ 𝐢̂𝐧𝐜𝐚̆ 𝐦𝐚𝐢 𝐜𝐨𝐧𝐭𝐞𝐚𝐳𝐚̆.
Sunt taxa de intrare într-un spațiu dedicat oamenilor care au crescut cu muzică de calitate, care înțeleg valoarea unei poezii bine scrise și 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐬̦𝐭𝐢𝐮 𝐬𝐚̆ 𝐚𝐬𝐜𝐮𝐥𝐭𝐞, 𝐧𝐮 𝐝𝐨𝐚𝐫 𝐬𝐚̆ 𝐛𝐢𝐟𝐞𝐳𝐞 𝐨 𝐢𝐞𝐬̦𝐢𝐫𝐞 𝐢̂𝐧 𝐨𝐫𝐚𝐬̦.
În Sufragerie nu cumperi un bilet printre alte mii de oameni. Cumperi o seară așezată, cu oameni care îți seamănă, unde poți savura un pahar de vin și câteva gustări bune, 𝐢𝐧𝐜𝐥𝐮𝐬𝐞 𝐢̂𝐧 𝐩𝐫𝐞𝐭̦, fără zgomot de fundal și fără conversații sterile.
Cumperi raritatea de a vedea oameni care și-au dedicat viața muzicii, cântând acustic, unplugged, foarte aproape de tine.
Pentru că respectul pentru artiști și pentru acest loc presupune 𝐩𝐫𝐞𝐝𝐢𝐜𝐭𝐢𝐛𝐢𝐥𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞 și rigoare, am stabilit cu domnul Mihăescu o graniță clară: 𝐩𝐚̂𝐧𝐚̆ 𝐝𝐮𝐦𝐢𝐧𝐢𝐜𝐚̆, 𝟕 𝐢𝐮𝐧𝐢𝐞, 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐭𝐢𝐦𝐩 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐫𝐞𝐳𝐞𝐫𝐯𝐚̆𝐫𝐢 𝐬̦𝐢 𝐩𝐥𝐚𝐭𝐚̆. Dacă locurile nu se ocupă până atunci, evenimentul se 𝐚𝐧𝐮𝐥𝐞𝐚𝐳𝐚̆.
Este o pledoarie pentru oaze de normalitate, într-un format privat și exclusiv pentru exact 25 de oameni.
Dacă ai în jur prieteni care simt că muzica adevărată merită protejată și căutată în medii intime, dă-le de veste.
In primul comentariu este linkul spre eveniment.