17/03/2025
Pe data de 17 martie creștinii îl prăznuiesc pe Sfântul Cuvios Alexie, omul lui Dumnezeu. În tradiția populară, această zi mai poartă numele de „Alexii” sau de „Ziua Șarpelui”, fiindcă se crede că târâtoarele ies acum din adâncul pământului.
O legendă românească ne spune că Dumnezeu, într-o bună zi, a strâns toate insectele într-o cutie și i-a încredințat-o lui Alexie, poruncindu-i să o arunce în mare. Dumnezeu voia, astfel, să îi izbăvească pe oameni de pagubele pe care, an de an, nesuferitele gângănii le pricinuiau. Dar, îmboldit de curiozitate, Alexie nu avu de lucru și deschise cutia. Insectele nu așteptară alt prilej: se răspândiră, cât ai clipi, în toate zările, prin pământ și ape. Drept pedeapsă, Dumnezeu îl prefăcu pe Alexie în cocostârc. Din acea zi, se spune că el tot umblă, dintr-o parte într-alta a lumii, vânând insecte.
Țăranii țin această zi, adică se abțin să lucreze pentru a fi feriți de insecte și șerpi. În acest scop, unii performează diverse ritualuri domestice, cu funcție apotropaică: își afumă grădinile, animalele, gospodăria cu bucăți de cârpă. Nu orice cârpă. Una care a fost sfințită prin contactul cu un obiect sfințit și care a devenit, cm spun specialiștii sacrului, numinoasă: cârpa cu care au fost șterse ouăle înroșite de Paști sau cea cu care a fost acoperită pasca în ziua Învierii Domnului. Pe lângă cârpe, pentru afumat, gospodinele folosesc și busuioc, tămâie sau semințe de cânepă.
Una din legile magiei simpatetice, teoretizate de James Frazer, este aceea a similitudinii: asemănătorul produce asemănătorul. De aceea, pentru a fi feriți întregul an de insecte sau șerpi, în trecut țăranii respectau tabu-ul de a nu rosti cuvântul „șarpe”, ba chiar de a ascunde obiectele care, în imaginarul colectiv, aminteau de forma șarpelui. De pildă, furca de tors.
Text: Ciprian Voicilă, sociolog la Muzeul Țăranului Român
Sursa foto: Arhiva de Imagine MȚR - Colecția Kiruleanu | Două cruci de lemn, județul Bihor, Crișana (K-1632)
