Se povesteşte că într-o pădure lucrau doi tăietori de lemne. Amândoi harnici, amândoi tineri, amândoi ambiţionaţi să taie cât mai multe lemne şi astfel să câştige bani mai mulţi. Fiecare şi-a făcut un plan şi au pornit la treabă. Unul şi-a propus să nu facă pauze prea multe şi să folosească timpul pentru a tăia cât mai multe lemne. Şi aşa a făcut: muncea de dimineaţa până seara şi grămada de lemne
tăiate creştea pe zi ce trece. Celălalt însă, s-a organizat altfel. La fiecare 2-3 ore se retrăgea la un loc ferit şi zăbovea câte un sfert de oră meşterind preocupat la ceva. Iar grămada lui de lemne tăiate, cu toate aceste pauze, creştea mai mult decât a colegului său. La sfârşitul săptămânii rezultatele erau clare: cel de-al doilea lucrător avea cu un sfert mai multe lemne tăiate decât tovarăşul de muncă. Nedumerit, acesta trânti cu căciula de pământ şi exclamă:
„Eu nu m-am odihnit nici un pic dar tu, care ai luat atâtea pauze, ai tăiat mai multe lemne decât mine. Ce tot ai făcut în acest timp în care stăteai aplecat şi dădeai din mâini?”
„Nimic special”, veni răspunsul. „Doar am ascuţit fierăstrăul!”
Învățătura cuprinsă în rândurile de mai sus e simplă de descifrat: mintea ta este fierăstrăul!
